Ne-am mutat in Timisoara in urma cu 2 ani, dupa alti 7 extrem de lungi petrecuti in Germania. Am ales acest oras, pentru ca este extrem de aproape (cel putin geografic) de tot ce au insemnat acesti lungi ani de auto-exil: o libertate aparenta, un nivel de trai oarecum ridicat si cateva afaceri, care au continuat si dupa stramutarea noastra pe meleaguri „rasunande” a dulce vorba romaneasca. Am simtit nevoia pastrarii unui „cordon ombilical” invizibil cu lumea rece si calculata a triburilor germanice… pana la urma, cu toate frustrarile acumulate si nemultumirile personale rezultate in special din inutilitatea in fata unui sistem care iti cere taxa si pe aerul respirat, Germania ne-a fost tata si mama o perioada bunicica de timp.. E ca si in cazul amputarii unui membru: o perioada lunga de timp il simti inca acolo. Evident, primul pas in lungul proces al repatrierii si reintegrarii, a fost gasirea noii noatre case. Eu nu pot locui la periferie, in cartierele acelea rezidentiale „ultimul ragnet”… Ideea de a fi nevoit sa te urci in masina pentru a-ti cumpara paine este mult peste  „anduranta” psihica cu care defilez. Singura solutie a fost aceea de compromis: am cumparat o casa veche, dar amplasata la 10 minute de mers pe jos, de unul din mall-urile orasului. M-as fi mutat chiar in mall, dar ar fi fost o optiune… 🙂

In momentul in care cumperi o casa veche, cumperi si energiile persoanei/persoanelor care au locuit in ea. In momentul de fata suntem in plin proces de „acordare” energetica. 😉 Desi in „dosarul” casei exista un certificat energetic initial, am apelat la un auditor energetic, care prin intermediul unei simple termografii, ne-a aratat tarele cuibusorului ” de nebuni” 😉 proaspat achizitionat.

Dupa termografie, atat problemele cat si solutiile s-au materializat sub forma unor decizii de comun acord, menite sa sporeasca gradul de confort si comuniune, prin care aceasta dificila „re-romanizare” sa decurga firesc, fara evenimente.

• am inlocuit toate ferestrele cu tocuri din lemn (frumose si sanatoase, de altfel…) cu unele de tip geam termopan, dublu stratificat, cu obloane incorporate si geam cu factor reflectorizant ridicat; casa noastra este amplasata pe directia N-S, cu zona de zi pe est. Din acest motiv, zonele „climatice” din interior sunt distincte si bine delimitate.
• ne-am asigurat ca pe nord sa alocam spatii neutilizate permanent, cum ar fi baile, sau spatii incalzite permanent, cum ar fi bucataria…
• avem uimitorul noroc de a avea o casa din caramida adevarata, asa cum se facea pe vremuri… singurul „adaos” pe care l-am facut, exclusiv pe zona de nord, a fost acela de a o „captusi” cu o termoizolatie de 5 cm blana de oaie prelucrata (sotul meu este indragostit iremediabil de solutiile „bio” oferite de piata materialelor de constructii).
• aceeasi „captuseala” a „transhumat” si la nivelul mansardei din lemn a casei … 🙂 In felul acesta, coeficientul termic al anvelopantei a fost mult imbunatatit.
• un alt pas important in optimizarea consumului energetic al casutei noastre, a fost mutarea incalzirii la nivelul pardoselei. Mai exact, am turnat o sapa autonivelanta peste tot parterul, in care am incorporat un sistem sinusoidal de tevi legat la centrala pe gaz, cu care se lauda in ziua de azi fiecare orasean, peste care am pus o frumoasa gresie „de trafic”. Acest artificiu ne-a permis sa avem in acelasi timp  fenestraje mai mari si confort termic sporit. Nimic nu se compara cu sentimentul pe care il ai mergand descult prin casa pe gresie, cand afara sunt -10 grade Celsius… Rai!
• pentru ca suntem niste romantici incurabili, am cladit la parter si un micut semineu, dotat cu o „camera de rezonanta”: un fel de horn dublu, pe peretii „de exterior” gasindu-se niste guri de aerisire (grilaje), prin care caldura degajata de peretii hornului propriu-zis, se transmite catre toate spatiile pe care acesta le strabate.  Am invatat acest „minor” truc in Germania. 🙂 Nimic nu se compara cu „caldura” daruita de lemn…
• deoarece verile in Timisoara sunt caniculare, am plantat butuci de vie sub forma de bolta pe toata latura estica a constructiei, in acest fel, soarele nu „ne bate” niciodata direct in geam … ci iteste razlet si timid, fiind in totalitate „la mana” vantului… 🙂 In acest fel, am ocolit necesitatea montarii unor aparate de aer conditionat la nivelul parterului…
• un alt artificiu, de care sunt foarte mandra pentru ca este inventie proprie 😛 , este acela ca am realizat un tavan suspendat „culisant” pe toata suprafata parterului. Mai exact, exista un sistem mecanic care „ridica” si ” coboara” intregul tavan cu 30 de centrimetri, printr-o simpla actiune asupra unui buton de telecomanda. Stie toata lumea ca spatiile foarte inalte sunt greu de incalzit, asa ca, in perioada anotimpurilor „reci”, zonele noastre „de zi” isi pierd „detenta” 🙂 . Vara revenim la inaltimi generoase si aerisite. Ce frumos! 🙂
• un ultim aspect, dar probabil cel mai important, a fost acela ca am incercat sa personalizam casa dupa propriile noastre semnaturi energetice; am aruncat absolut toata mobila ce a apartinut fostului proprietar, am refacut finiajele interioare si exterioare, am schimbat destinatiile anumitor spatii, am daramat cativa pereti si am cladit unii noi acolo unde am considerat de cuviinta. In acest fel, casa s-a acordat vibratiilor familiei mele: 3 barbati, un caine si sarmana de mine, singura … dar mandra reprezentanta a sexului slab, in acest lacas incarcat cu „testosteron”… 😉

Vanatoarea noastra de vampiri energetici este departe de a se fi incheiat, dar consider ca aceia pe care i-am „exterminat” deja, ne erijeaza in „Van Helsing”-ul necesar si suficient unei existente lipsite de grija „vizitelor nocturne” inopinate si „secatoare” de vlaga si chef… 😉

Acest articol a fost redactat pentru una din probele concursului Super Blog 2017. Dragile mele si dragii mei, cu totii suntem vanatorii de vampiri energetici ai propriilor noastre vieti, dar… din cand in cand, haideti sa ne lasam macar casa pe mainile dibace ale specialistilor in audit energetic… 🙂 Va pup tare si apasat!