.ro si atat

Nu-mi vine a crede cum a zburat si aceasta vara… maine este prima zi de scoala! Sunt departe de a fi pregatita. Fac parte din categoria de parinti care isi lasa odraslele la bunici pe toata perioada vacantelor, in acelasi mod in care am invatat de la parintii mei ca e sanatos sa se procedeze. Ma plang tot timpul anului ca nu am pe nimeni langa mine sa ma ajute, referindu-ma in speta la mama sau la soacra, in schimb vara… cine e ca mine?? 🙂
Imi amintesc repetitivele vacante de vara, desfasurate intre anii 1986 si 1994, cand la 15 iunie venea tataia sa ma ia (a fost CFR-ist si de multe ori calatoream chiar pe locomotiva 😛 ) si ma ducea la Strehaia (da, da, fix in „inima” Olteniei 😉 ) unde stateam pana la data de 10-12 septembrie impreuna cu alti 2 verisori, traind viata aceea pe care in zilele noastre mare parte o desconsideram, iar o sama dintre noi, ar da orice sa o mai traiasca.
Copiii mei au aceeasi soarta „crunta”: jumatate de vacanta la Sighetul Marmatiei si cealalta jumatate la Constanta. Sunt niste copii norocosi, iar eu o mama ce-si permite sa aiba un bine meritat respiro. Parca trebuia totusi sa fie un articol despre scoala si eu tot la vacanta visez… 🙂

Am trecut cu bine de caruselul cumparaturilor premergatoare primelor zile de scoala. La noi totul se inmulteste cu doi, deci si din punct de vedere financiar, gasirea solutiei optime este un challenge. Anul acesta am ales sa ne alimentam de la Jumbo si personal, sunt foarte multumita de rezultat. Pe doua ghiozdane cu roti, bune din punct de vedere calitativ si cu personaje agrate de juniori (asta e cea mai mare problema… sa gasim rechizite cu personajele lor preferate 🙁 ), am dat 260 Ron. Toate celelalte consumabile, de la ascutitori si gume de sters, pana la coperti de caiete si etichete au mai costat 150 ron. (Repet, la noi totul se inmulteste cu doi 😉 ). Nu am cumparat caietele, deoarece astept lista invatatoarelor… Le voi achizitiona de la Carrefour – Shopping City Timisoara, asa cum am facut si anul trecut, caci un drum la Jumbo presupune niste extra cheltuieli. In plus, eu merg la Shopping City frecvent. 😉 Apropos, multumesc pentru permisiunea de a face poze in parcare. 😉 :*

Am fost unul dintre elevii indragostiti de scoala. Incerc sa le insuflu si baietilor mei acest lucru, desi… in ziua de azi, este din ce in ce mai greu sa gasesc exemple pozitive, care sa-mi secondeze diverse idei si pretentii (vezi anumiti ministri, cu care „ne laudam”…).
„Mami, dar tanti asta nu pare sa fi mers prea mult timp la scoala… cum de a ajuns sa aiba meseria asta?” Ei inca incurca notiunea de „meserie” cu cea de „functie”. Ce se intampla acum in tara, este un lugubru antonim al dictonului „noblesse oblige”: functia nu obliga la nimic, nici macar la cunoastrea limbii romane. Pentru ce sa mai mergi, fratica, la scoala??
Vis a vis de limba romana, tocmai aflai ca in institutiile cu predare in limba materna, unde invata si baietii mei… nascuti in Germania fiind, invatatoarele nu mai au dreptul sa predea limba romana, pe considerentul ca nu au terminat filologia, deci nu sunt calificate. Interesant este faptul ca nici invatatoarele din invatamantul in limba romana nu au terminat aceasta facultate… deci…? „Cacaia problema”?? (Am „tradus” din rusa, exact cum se aude… 😉 ) Aberatie dupa aberatie, pana la colapsul final. Sunt alaturi de dascalii din invatamantul primar in limba materna, care de maine intra in greva japoneza.

Chiar de cobori, tot in sus sa privesti! 😉

Nu am vrut nici o secunda sa politizez acest blog… dar imi sta in gat si am citit ca daca nu exprim tot ce doresc sa zic, am sanse sa imi imbolnavesc gatul la propriu. Energii negative, etc, etc… 😉 Si asa lipsa de magneziu se manifesta, printre altele, cu senzatia de nod in gat… Nu mai vreau noduri de alta factura, ale mele sunt deja greu de suportat… 😛

Despre tinuta, trenuie sa va spun ca este una „potrivita”: pentru mers la scoala, pentru mers la birou, pentru mers la cumparaturi, pentru mers la intalnire, etc. O recomand. Mai ales la finalul verii, cand picioarele sunt usor bronzate si capata un aspect mai catifelat. M-a incurajat si faptul ca, pe fond nervos, slabisem 1 kg la momentul shooting-ului… In mod normal, aceasta lungime, nu ma avantajeaza. 😉
Cred ca puteti observa, Diana mea face un curs de fotografie… Eu observ. 😉 Profesorul ei nu a fost foarte incantat de toate pozele noastre, dar mie mi s-au parut un real „step forward” pentru ea. Scoala te invata, scoala te inalta… 😉 Va pup tare si apasat, dragii mei… si urez scolarilor in toata tara, un an usor, plin de aventura si experiente minunate!