.ro si atat

Promit ca este ultima tinuta in care integrez aceasta rochie. ­čśŤ Dar… trebuie sa recunoasteti, piesa merita inca o sansa, iar eu prilejul de a-mi exersa capacitatile stilistice. Pentru cine nu mi-a citit precedentele articole, astazi port aceeasi rochie cu care am fost imbracata in prima zi a evenimentului Timisoara Fashion Week. Este o creatie semnata Pif Stephano (pe numele sau neaos – Ionut Piscureanu), o combinatie inedita de organza, denim si piele artificiala. Am vrut probabil sa prelungesc senzatia de „saptamana a modei” si sa iau cu asalt strazile Timisoarei imbracata ca o adevarata „consumatoare dependenta” ce sunt.
Nestiind ca in anumite spatii urbane, fotografiile profesionale necesita aprobare, mi-am dus „parada” in Parcul Botanic. Toamna arata mult mai bine acolo. ­čśë Mai mult decat atat, copacul din imagine imi vorbeste „limba” mai abitir ca orice alt trecator. (Note to self: prea multe ghilimele. ­čÖé ).

Anul trecut am mers pret de cateva luni la un psihoterapeut. Nu intru in foarte multe detalii, caci nu sunt relevante. Partea de care am vrut sa leg acest articol este una foarte scurta si concisa: la un moment dat, am fost rugata sa ma reprezint grafic – eu pe mine. Desenul rezultat a constat in imaginea unui fluture micut si destul de anost. Nimic gresit sau „bolnav” in asta, clar! Exista o mica-mare problema: marginile aripilor fluturelui meu erau niste dare foarte groase si negre de creion grafic. Mi s-a explicat ca aceea reprezinta o limita, o limitare, o constrangere. In esenta, doream sa fiu libera ca un fluture… dar imi setam singura granite impenetrabile. Un fluture nu poate zbura cu aripi din beton armat.
Ei bine, dupa mai bine de un an de lupa asidua cu toate fricile, neputintele, frustrarile si preconceptiile, pot spune ca am eliminat toate barierele. Curatenia in sine… a fost violenta prin amploare si profunzime. Practic, am renuntat: la o buna prietena si asociata, de care ajunsesem sa depind intr-un mod total nesanatos; la asocieri cu persoane de calitate indoielnica, asocieri fortate de anumite imprejurari si intamplari la care fusesem simplu spectator; la casa in care locuiam de 3 ani; la tot mobilierul, elecrocasnicele si „carpele” care m-au tintuit mereu „la o anumita adresa” (aceasta renuntare a fost una fortata, dar privind in urma, s-a dovedit a fi o binecuvantare). Mai mult decat atat, de comun acord cu cel ce mi-a fost „cealalta jumatate” in ultimii 10 ani de viata, am luat decizia de a intrerupe o uniune ce devenise o cazna pentru toti cei implicati( noi doi, copii, parinti, rude, prieteni…. etc). Intr-un final, ma simt exact in locul si contextul in care trebuia sa ajung – la Timisoara, eu si cei doi baieti ai mei, intrupand cei trei muschetari dumasieni. La anul implinesc 40 de ani. O noua viata va incepe fix atunci, dupa cum bine se spune prin popor! ­čśë

In contextul celor povestite mai sus, rochia lui Pif capata valente destul de profunde. ­čÖé Benzile din organza prinse pe exteriorul manecilor sunt dungile mele groase de grafit, ce au trecut de negru si au rabufnit in mii de nuante de gri (si 50 sunt suficiente… ­čśë ).

Stiam ca sunt o fire foarte puternica, dar anul acesta mi-a si demonstrat-o. Nimic nu ma mai sperie, iar atat timp cat voi fi sanatoasa, voi fi capabila sa mut muntii din loc. Prezentul ma gaseste lucrand intens la aspectele profesionale si financiare ale existentei, asa cum este si firesc. Este ultimul hop ce mi-a mai ramas de trecut. Am convinderea ca vara lui 2019 ma va gasi independenta, intinerita, fericita, plina de energie si idei creative. Blogul va ramane o prioritate, dar ma voi dedica in egala masura altor domenii de activitate, ce vor asigura familiei mele traiul decent pe care ni-l dorim. Va voi spune totul despre ele in momentul in care vor deveni o certitudine.

Mesajul acestui articol este: niciodata nu-i prea tarziu pentru o clarificare a propriei existente si orice amanare este, in realitate, frica de responsabilitate. Timpul trece, iar acest prezent… s-a terminat la sfarsitul celor trei puncte de suspensie. Acum deja este altul. Si altul. Folositi-le!

Ati purtat vreodata o piesa vestimentara cu o valoare simbolica similara? Aveti chef sa-mi povestiti despre ea, pe scurt, intr-un comentariu? ­čśŤ Va pup tare si apasat!

Am purtat

rochie creata de Ionut Piscureanu

ghete Musette

jeans de la Textile House

ochelari de soare Reserved

Fotografii HD Photography