.ro si atat

Va fi un articol concentrat. Pozele, decorul si mesajul intregului demers, vorbesc milioane de cuvinte si transforma orice intentie de „poliloghie” din partea mea, intr-o pierdere a timpului cititorilor.

Printr-o nebanuita sansa, fac parte din grupul #femeiacudefecte al Duniei. Nici eu nu stiu exact cum am ajuns in aceasta „situatie”, dar iata-ma-s. Mandra, dar umila si recunoscatoare, ma bucur de statut precum un copil se bucura la primirea unei acadele; well, de fapt… in ziua de azi, copiii se bucura la cadouri de tip hoverboard, tablete si xbox; spre norocul meu, sunt un copil al anilor 80′.

Este grupul restrans al femeilor „nascute imperfecte, dar educate pentru a fi exceptionale” (citand-o pe Dunia), iar scopul campaniei este acela de a transforma „minoritatea” in „majoritate”, prin constientizarea importantei educatiei  in faurirea unui destin personal mai iubibil. Asa ca, am decis sa ne fac reclama. 🙂
Suntem cele ce facem lumea, nu sa se invarta, ci sa se opreasca in loc. Suntem aducatoarele de zambete si ridicatoarele de sprancene, suntem fizionomiile lipsite de orice urma de promiscuitate, rascolitoarele simturilor, fauritoarele amintirilor demne de a fi povestite, trezitoarele de invidii incontrolabile, personalitatile magnetice ce monopolizeaza atentia prin simpla prezenta. Atuurile noastre nu sunt niciodata marimea sutienului sau lungimea picioarelor, ci inedita, mirobolanta amenajare a spatiului din spatele ochilor… 🙂 Nu ne incadram in tipare, ba chiar fugim de ele ca de Dracu; nu ne e frica de propriile voci, sau de mesajul pe care acestea il contin; spunem intotdeauna adevarul, indiferent de consecinte; suntem cele ce se adapteaza permanent la nivelului interlocutorului, stiind sa respectam omul inainte de toate; cerem mult de la noi si de la cei dragi noua; suntem prea femei, prea mame, prea neveste, prea iubite, prea fiice, prea… prea…

In tot acest context, expozitia Woman all too woman gazduita de Muzeul de Arta Timisoara (Palatul Baroc), a constituit cadrul perfect pentru exprimarea non verbala a mesajelor transmise de femeie si de tricoul ei. Tricoul inteligent Dunia este simultan, instrument si exponent al femeii educate.

Tot in acest context, vreau sa-mi cer iertare tuturor celor din jurul meu, celor care ma iubesc, celor care nu ma inteleg, celor care ma admira, celor pe care ii enervez si carora le provoc nesiguranta de sine, mamei mele, careia ii fortez limitele andurantei psihice cu toate „problemele” mele existentiale, copiilor mei, la care ridic mereu vocea si pe care ii educ in spiritul respectului fata de „carte”, fata de semeni si fata de ei insisi, sotului meu, pentru ca nu pot sa-l iert de fiecare data, asa cum probabil… spera, prietenelor mele, pentru ca le spun in fata ce si cum gandesc despre ele, de aceea au ramas nici cat degetele de la o mana, tatalui meu, pentru ca sunt departe de imaginea pe care a visat-o in legatura cu viata mea, fostilor mei iubiti, de sentimentele carora mi-am batut joc la un moment dat, din lipsa de experienta si maturitate, cititorilor blogului meu, pentru ca sunt prea orientata catre propria-mi persoana in absolut tot ce scriu si postez, viitorilor mei colaboratori, cunoscuti, angajatori sau angajati, pentru ca… vor sti ei de ce! 🙂 Sunt femeie cu defecte, dar sunt exceptionala! 😉

Pozele acestui articol sunt realizate de Simona Nutu, pe care o pup si careia ii multumesc din suflet pentru rabdare si profesionalism. Va pup pe toti, tare si apasat si va las sa va bucurati de acest shooting deosebit. 😉