Ati putea crede ca e o poveste de dragoste la mijloc… 🙂 E un fel de dragoste, ce-i drept, dar nu una romantica. Imi place aceasta tema, deoarece ma duce cu gandul la primul articol pe care l-am scris pe acest blog si care, nu intamplator, s-a modelat in jurul mai multor cafele. Nu ma pot gandi la o singura cafea care sa-mi fi schimbat viata… Nu privesc cafeaua ca pe o aventura de-o noapte… 🙂 dimpotriva, e o casnicie pe viata. Frumoasa, tumultoasa, fidela. Culmea! 🙂 Nici o forta de pe acest pamant, nici un diagnostic, sau conditionare materiala, nu ma va putea convinge vreodata sa renunt la cafea. Stiu ca suna teatral si copilaresc, dar este purul adevar. Sa dezvolt…
Acum 3 ani si jumatate am fost nevoita sa ma las de fumat (alt viciu pe care l-am iubit, dar la care am stiut ca voi renunta la un moment dat…). Problema nu a fost renuntarea la nicotina, ci lipsa gestului specific. 🙂 Apogeul agoniei s-a materializat in „depasirea” momentului: cafeaua de dimineata. Acea cafea la inceputul orelor de birou… mirosul de cafea boabe proaspat rasnita, monodoza de cafea, discutiile cu colegii, rasetele… nenorocitul de gest de a „da” din mana periodic… aceastea sunt „kriptonita” mea… Nicotina este doar un hop, mic, sfrijit, depasibil… Dar, vai! Toate cele enumerate mai sus si-au pierdut din valente, au devenit fade… magia s-a evaporat. Fragilitatea dragostei si a pasiunii. Aci! Un simplu gest (sau lipsa unuia…) poate distruge fericirea unui „cuplu”. 😉 Era nevoie urgenta de ajutor, „gestul” trebuia sa reapara, cafeaua de dimineata trebuia sa redevina sursa primordiala de buna dispozitie, energie si inspiratie pentru intreaga zi. Imperativul!
Daca nu faceam ceva, insemna sa las tigara sa invinga. Renuntarea ar fi fost totala, de o brutalitate iesita din comun. Sunt o femeie puternica, indaratnica, dar… sa nu exageram, ok?! Rezolvarea a venit o data cu achizitionarea unei reviste de moda, una dintre cele „mandre”, groase, scumpe, cu „greutate” atat la propriu cat si la figurat, ce umplu vartos rafturile tutungeriilor, benzinariilor si chioscurilor de ziare. Revista aceea a reprezentat echivalentul unui „Big Bang” catre o viata noua: am regasit gestul de a „fuma” in rasfoirea paginilor, am regasit mireasma cafelei diminetilor, am descoperit pasiunea pentru moda, care a dus, printre altele si la inceperea acestui blog… Stiu ca drumul meu abia a inceput, sunt „un univers” tanar (si nu ma refer la varsta aici!), iar expansiunea-mi este departe de a se fi incheiat! 😉
Cafeaua in toate formele ei: boabe, capsule, cafea solubila, pana si „infama” cafea decofeinizata, poate fi un inceput sau un sfarsit, alfa sau omega unei zile, in egala masura reusita sau proasta, totul depinde de noi si de relationarea noastra cu ea. In cazul meu… o cafea, sau mai exact, nevoia „regasirii” gustului unei cafele, a generat o „mutatie” a intereselor, aspiratiilor si idealurilor, o reala metamorfoza, de care sunt extrem de mandra si in urma careia, pot afirma tare si raspicat, m-am gasit pe MINE. E un sentiment fantastic, pe care il doresc fiecaruia dintre voi! 🙂
Viata trebuie aromatizata intensiv; trebuie filtrata, indulcita, pentru cei prea „slabi” pentru partea ei „forte”; din cand in cand, sa nu uitam sa ne bucuram de momente „speciale”, asa numitele colectii „riserva”; desi singura datorie a noastra vis a vis de viata este o moarte (cinic… stiu. real), eu zic sa ne „razbunam” traind-o la maxim! Pe ea, mama ei de viata!! 🙂
Am scris acest articol pentru concursul Super Blog 2017. Este un rezumat al primului meu articol de blog, asa ca, va invit sa cititi si „originalul” aici. Va pup tare si apasat!!
