Noptile de insomnie nasc noi oportunitati, domn’le! 🙂 Conditiile necesare (dar nu suficiente!) sunt: sa ai la indemana un telefon cu bateria incarcata, vreo 2 perne comode, un pahar de vin pe noptiera (miscarea bratului de la lacasul paharului la propria gura sa nu mature un unghi mai mare de 100 de grade 😉 ) si „tupeul” de a iesi putin din spatiul generic denumit Facebook, pe numele sau alternativ – „radio-barfa”. 🙂 Eu facui asa un exercitiu de vointa si tarie de caracter acum vreo doua seri. Ca urmare, iata-ma-s intr-o sambata dimineata in fata laptop-ului, vegheata de o ceasca mare de cafea si cu un zambet tamp pe fata, anuntandu-va ca tocmai ma inscriu la un concurs adresat bloggerilor romani, ce dateaza inca din anul 2008 si care, spre incomensurabila mea ignoranta, mi-a fost complet strain pana acum 48 de ore… Rusine, rusine, de trei ori rusine!!
Mai exact, pentru ca sunt convinsa ca deja am ridicat cateva sprancene in randul dragilor mei cititori, este vorba de concursul Super Blog. Suna pompos, nu? 🙂 Va marturisesc ca m-am lasat sedusa de idee si nu datorita oportunitatii castigurilor banesti implicite, ci pentru sansa, poate unica in ceea ce ma priveste, de a castiga noi cititori, noi prieteni cu pasiuni asemanatoare, oameni care sa imi inteleaga „zbaterile” si trairile, la alte niveluri. Acestia, inainte de bani, haine (in legatura directa cu categoria in care jonglez 🙂 ), notorietate… sunt cele mai de pret comori pentru un blogger autentic, ceea ce ma consider a fi.
Cred ca era momentul pentru o „iesire” din propria zona de confort! Blogul meu are mare nevoie de „pubertate” 🙂 , caci toata perioada celor sapte luni de existenta a fost o joaca de copil, continua, frumoasa dar… nerodnica, senzatia fiind una de plafonare. In plus, astept de mult sa imi dea cineva o „tema” pentru un articol de blog! Asta canalizeaza creativitatea pe un singur fagas, pierderile pricinuite de „razgandiri” fiind, in acest fel, minimalizate. E ca si in meseria mea de baza, aceea de arhitect: cel mai greu lucru cu putinta este sa iti proiectezi propria casa! Arhitectii iubesc beneficiarii pentru care proiecteaza, pentru ca acestia seteaza „datele problemei” clar si concis, curmandu-le „suferinta”. 🙂
Sper din tot sufletul sa nu dezamagesc. Iar daca cumva o fac in vreun fel, vreau sa intelegeti ca eu sunt in primul rand mama si sotie, acestea fiind prioritati absolute ale existentei mele si ca poate uneori, ele rapesc din timpul pe care as putea sa il acord in mod normal blogului si vietii in mediul virtual. Tineti-mi pumnii! 🙂 Va pup tare si apasat!
Poza de Elena Borcan
