Iata o amenintare pe care, cu siguranta, nu o auzi in fiecare zi. 🙂 Rezolutia acestui inceput de toamna? … Pana la Craciun, imi propun sa implementez proiecul „stampila” in sanul propriei familii, nu de alta, dar existenta ei are nevoie urgenta de ordine si disciplina. Vorbesc aici de baietii mei cu varste cuprinse intre 6 si 8 ani, de un sot care, cu putin efort, s-ar incadra la aceeasi categorie 🙂 si un caine de talie mare (60kg), al carui hobby consta in distrugerea insistenta si sistematica a curtii, gardului si peretilor casei in care locuim. Cam cat testosteron credeti ca poate o biata femeie sa suporte, inainte de a trece la „aplicarea amenzilor”? 🙂 Daca in privinta cainelui ,care a ajuns la venerabila varsta de 8 ani, nu se mai poate face nimic… cu toate ca a fost in tinerete de doua ori la scoala de dresaj 😮 ,  in ceea ce-i priveste pe ceilalti trei posesori de organe reproducatoare masculine, exista solutii. 😉

De ce s-ar feri oamenii obisnuiti de stampile? Am sa raspund din perspectiva mamei colerice, fashioniste, in vesnica criza de timp, „care ma aflu” in fata monitorului la ora aceasta tarzie: sunt aproape sigura ca nu mi-ar mai incapea in papornita pe care, cu mandrie si responsabilitate, am umplut-o acum multi ani cu: servetele umede, jucarii de tot felul, sticle de apa, tricouri de schimb, cutii de creme si de plasturi, iar „modesta” lista poate continua cu incredere si stoicism, pana la cafeaua de dimineata… Pe de alta parte, a avea un set de stampile bine gandite si strategic amplasate prin casa, curte sau anexe, se poate dovedi o miscare „de geniu”. Lasati-ma sa dezvolt… 🙂

Colop personalizeaza stampilele in functie de necesitatile clientilor. Ce necesitati credeti ca ar putea satisface stampilele in gospodaria omului?

  • datiera este o prezenta utila si necesara, iar mami stie bine de ce… 🙂 ; pungile indesate cu maiestrie in congelator ar capata un „itinerariu” in drumul catre stomacul „fomistilor”;  cam acelasi lucru ar pati si borcanele de zacusca, dulceata, muraturi si compot… de multe ori, „uitate intr-un colt pe etajera”; taticul s-ar bucura enorm, daca ar putea flutura pe sub nasul mamicii teancuri de facturi stampilate cu textul „Platit la data…”, care l-ar scapa de  triluri acute din partea acesteia… Unele familii traiesc „pe stil vechi” si prefera sa aiba in casa zeci de albume cu poze, in locul unui sertar plin cu stick-uri. Pentru acestia, o datiera rezolva usor si rapid ordonarea in functie de evenimente si cronologii, fara ca pozele sa fie agresate de varfuri ascutite de pixuri, de cele mai multe ori, in penurie de pasta… 🙂

  • ducand personalizarea la urmatorul nivel, mami ar avea nevoie de stampile cu numele fiecarui copil, pentru organizarea optima a dulapurilor de haine; acest fapt ar ajuta copiii sa nu mai vina acasa cu hainele colegilor de scoala,  oricat de frumoase ar fi acestea… 🙂 ; mami si-ar dori sa poata stampila chiar si jucariile cu numele posesorului de drept, pentru a aplana viitoarelor certuri/batai aducatoare de vanatai si julituri, caci e mult mai bine sa preintampini decat sa tratezi…
  • biblioteca familiei are nevoie de un „paznic permanent”, deoarece taticul are obiceiul de a imparti in stanga si dreapta volume pe care le considera a fi „ale lui”, dar atat timp cat mamica sterge praful de pe ele… cu siguranta apartin amandurora; si nu ca imprumutul cartilor ar fi problema, ci ca uita sa le ceara inapoi… A plati un paznic este utopic, dar a comanda o stampila cu textul „Furata de la familia Bacila”, mi se pare o alternativa viabila, haioasa si de efect. Cine ar dori in biblioteca sa, o carte pe care sa scrie „Furata de la…”?! 🙂
  • mami mai are o idee nastrusnica ce s-ar putea realiza cu ajutorul unei stampile buclucase. 🙂 In maxim 2 anisori, baietii ar trebui sa inceapa sa citeasca seriile acelea de romane, scrise de oameni care stiu sa faca copilaria mai frumoasa, aventuroasa si memorabila: Karl May, Alexandre Dumas, Jules Verne, etc… Ce ar fi daca toate aceste carti ar primi inscriptia „Interzis minorilor!”, intr-un loc cat mai vizibil cu putinta? Cunoastem toti povestea „fructului interzis”, nu-i asa? 😉 😛 Cred ca aceeasi stampila s-ar potivi pe CD/DVD-uri cu muzica simfonica, opera, balet, teatru… 😉 , nu-i asa?

Cred ca orice om cu o imaginatie exersata ar putea gasi nenumarate intrebuintari inedite pentru stampile. Cand i-am intrebat pe baietii mei la ce ar folosi stampile si cu ce ar vrea sa fie acestea, mi-au raspuns aproape in cor, ca le-ar placea stampile cu ajutorul carora ar putea desena: casute, animale, vegetatie… Au o lene, monumentala! 😉 Stampilele au existat in vietile oamenilor intr-o forma sau alta, inca de acum sute de ani (poate chiar mii). Sigiliul, blazonul sunt doar alte feluri de stampile… Oamenilor le-a placut mereu sa-si marcheze posesiunile si de-a lungul timpului, s-a intamplat ca in nenumarate cazuri, valoarea reala sa rezide in stampila in sine… si nu in „suportul” acesteia. Colectionarii de timbre stiu la ce ma refer. Vedetele internationale (niste fitosi! 🙂 ) se folosesc de stampile cu propria semnatura, dascalii dau calificative prin stampilarea corespunzatoare a carnetelor de note, deci tendinta de expansiune dincolo de mediile de afaceri, exista. Prezic ca, in 50 de ani de acum inainte stampila individuala va fi la fel de importanta ca si individul de care apartine.. 🙂

Repet, rezolutia mea pentru aceasta toamna este aceea ca am decis sa ma iubesc pe mine mai mult. 🙂

Am scris acest articol pentru proba 8 a concursului Super Blog 2017. Mai sunt cam 2 luni de concurs, asa ca tineti aproape si tineti pumnii aia mai mici sau mai mari ai vostri, stransi! Va pup tare si apasat! 🙂

Poza copertei este realizata de Elena Borcan