Orasul anului 2017 este o jungla, iar noi jonglam zilnic printre liane, tigri, ursi, serpi si vulturi, precum „Mowgli” veritabili ce suntem. Din frageda pruncie suntem instruiti, ghidati si antrenati pentru supravietuirea in aceasta „betoniada” (cuvant inventat de mine acum… 🙂 ) numita generic: viata de oras. Evident, lucrurile s-au schimbat mult de-a lungul timpului si „jungla” noastra e mult mai „evoluata” decat cea in care se invarteau parintii nostri. Cu toate acestea, instructiunile generale de folosire nu difera foarte mult. Regulile de baza? E simplu: fii alert, adapteaza-te, improvizeaza, nu exista „nu pot”, natura are mereu raspunsul la orice problema, graba strica treaba, buturuga mica rastoarna carul mare, scoala vietii te ajuta dar nu te izbaveste, etc… Sunt sigura ca fiecare dintre voi poate adauga cate o idee la acest manual cu care mergem toti „la purtator”…
Orice situatie neprevazuta din viata noastra are o rezolvare mai mult sau mai putin „ortodoxa”. 🙂 Cartile pe care le citim sunt un ajutor constant in existenta noastra… in aceeasi masura, oamenii care ne inconjoara pot prezenta solutii mult mai facile unor probleme care noua, personal, ni se pot parea imposibile… si daca mergem mai departe cu acest rationament, vom realiza ca pana si hainele de pe noi nu sunt ceva ce par a fi, in functie de situatia in care ne folosim de ele… Imi place la nebunie noua campanie publicitara a celor de la Answear.com , desfasurata sub hashtag-ul #WeAreTheAnswear, care incearca sa ne ajute sa vedem in hainele de fiecare zi, unelte trebuincioase rezolvarii unor situatii in care neprevazutul ne ia prin surprindere. Sub auspiciul aceluiasi hashtag se desfasoara si un concurs adresat celor care au inteles ca moda e buna si la altceva decat la a ne da incredere in noi: ne da chiar si mai multa incredere in noi, caci ne ajuta sa parem mai inteligenti si descurcareti! 🙂
Vis a vis de acest interesant subiect, am sa incep exemplificarile cu un element vestimentar ce nu lipseste din nici un sertar de femeie sau domnisoara: ciorapii fini de dama. Cu siguranta cei foarte tineri dintre voi, nascuti sau crescuti post Dacia 1310, habar nu aveti ca banalii ciorapi de dama au fost folositi de nenumarate ori de catre tatii vostri pentru a inlocui o curea de alternator stricata la un drum lung… 🙂 Si stiti ca mamele noastre foloseau aceiasi ciorapi subtiri la vopsirea oualor de Pasti? Eu cunosc acest mestesug, al ciorapilor pentru „tatuat” oua… caci l-am preluat si am de gand sa-l pasez si urmasilor mei. 😉 Tot niste ciorapi de dama va pot salva si in cazul in care piedeti lesa cainelui si e musai sa il scoateti afara la plimbarica de seara… Mare inventie, domn’le!
Cand ai un bebelus, esti nevoit sa „evoluezi” cu viteza luminii, iar manualul de supravietuire adauga rapid zeci de pagini esentiale. Care dintre voi, mamicile mele cititoare nu si-a sacrificat vreo bluza sau esarfa pentru a confectiona un fel rudimentar de port-bebe sau marsupiu, care sa va faciliteze viata in mijlocul „junglei” gospodaresti? Eu mi-am purtat babelusii in malete inodate de-ale sotului (shhh…ramane intre noi, nu stie nici in ziua de azi unde i-au disparut… 😉 ), ideea cu „maleta”, fiind aceea ca un cap de bebelus trebuie sustinut de ceva, iar gulerul acesteia s-a dovedit a fi lozul castigator. E mult mai utila decat un hanorac, credeti-ma!
Tot in perioada „bebe”, fiecare cardigan pe care l-am detinut a purtat – dupa caz – rol de paturica, cearceaf, patura de schimbat scutec in deplasare, leagan (am legat o data colturile unui poncho de picioarele unei mese de bucatarie, transformandu-l in acest fel, intr-un foarte comod hamac), sau umbrela… Adaptabilitatea lor este exemplara!! Bravo! 🙂
Caciuli folosite pe post de pungi, sosete umplute cu sare pentru a putea fi incalzite si puse „unde doare”, genti de voiaj transformate in „patuturi” ambulante, ochelari de soare pe post de oglinda, cizme de cauciuc pe post de frapiere, orice element vestimentar sau accesoriu ce ne inconjoara, intr-un univers paralel are o cu totul alta menire, rolul acestor „instructiuni” de folosire cu care viata ne-a obisnuit, fiind acela de a facilita intersectiile acestora cu propriul nostru univers…
Am scris acest articol pentru una dintre probele concursului Super Blog 2017. M-am simtit foarte bine scriindu-l. Va pup tare si apasat! 😉
